Pescuit la musca artificiala in Fagaras – Partea a II-a

Pescuitului la musca artificiala in apele si vaile abrupte ale muntilor Fagaras

pescuit_la_musca_artificiala_in_fagaras_91cbd7e.jpg

In prima parte a materialului v-am prezentat care sunt pregatirile pentru o partida de pescuit la musca artificiala in ape de munte. Si, mai important decat atat, unde si cum sa gasiti locuri neumblate, a caror salbaticie nu a fost atinsa de mana braconierilor. Constatam ca pregatirile, oricat de minutioase, nu garanteaza capturi impresionante, cand ai de-a face cu unii dintre cei mai speriosi pesti. Insa peisajul, exersarea si diversificarea tehnicilor, drumul si pericolele de pe munte ne fac sa punem la cale deja o a doua expeditie intr-un viitor apropiat.
 
In scurt timp, reusim sa facem cunostinta si cu cativa dintre pastravii ascunsi in oglinzile de dupa bolovani, omniprezente si arhicunoscute pe vaile abrupte ale Fagarasilor, locuri propice pentru a-i adaposti. Lanseu dupa lanseu, reusim sa parcurgem o bucata buna de rau, destul de accidentata, cu multi bolovani si multe buzunare de apa formate in spatele acestora, pana spre orele amiezii.

pastrav salbatic
Raul de smarald ma rasplateste cu un superb pistruiat salbatic

Ne intrebam cateodata unde sunt pestii mai rasariti, sau de ce nu se arata curiosi de mustele uscate sau nimfele lansate in amonte. Nu ne facem insa prea mari probleme, stiind ca, la un moment dat, ne vom intalni si cu capturi demne si de obiectivul aparatului de fotografiat. Regula pescuitului la musca uscata pe dupa bolovani este relativ simpla. O lanseta cu actiune rapida, de lungime 2,40 – 2,60 m, din clasa 3, si inaintas de lungime maxim cat lanseta, de obicei mai scurt, pentru o intepare eficienta si control al acestuia pe oglinda ingusta de apa. Mustele uscate, corect prezentate, sunt de obicei eficiente in astfel de locuri, chiar si cand pestii nu muscaresc.

Ajungem treptat intr-un loc unde se succedau zone largi in spatele unor bolovani mari, alternate cu bulboane, crescand astfel si sperantele noastre la capturi de masura. E momentul propice de a schimba putin configuratia forfacului, lungindu-l cu una-doua bucati de monofilament si terminand cu 0,10 – 0,12 mm. Langa un mic perete de stanca, lansez uscata cu inaintasul lung de 3,5 m, foarte atent, pentru a nu speria posibilul pastrav ce pandeste in apa relativ adanca.

Momentul mult asteptat se produce si un pistruiat de masura bunicica (27 cm) se ridica brusc din adanc si apuca hotarat artificiala ce zabovise secunde bune pe suprafata apei, oferindu-mi un drill pe masura si senzatii destul de tari in lanseta scurta si rapida (2,30 m, din clasa 3-4). Se stie ca pastravii salbatici sunt foarte bataiosi, un exemplar mare, capturat cu un forfac de 0,10 – 0,12 mm, dand emotii serioase. N-a fost sa fie un pastrav mare de data asta, ci doar unul foarte frumos colorat si care nu a cedat cu una cu doua.

Pastravul, comoara cea mai pretioasa a riurilor carpatine
Pastravul, comoara cea mai pretioasa a raurilor carpatine

Am ales o lanseta mai scurta si in clasa 3-4, deoarece aveam nevoie de lanseuri destul de lungi si precise, cu artificial destul de mari, si chiar nimfe grele, care trebuiau lansate spre amonte. In acelasi loc, am mai reusit sa pacalesc un pastrav de masura la nimfa lestata, lansata tot in amonte (upstream nymphing). Zona promitea si alte capturi, astfel ca am continuat pescuitul in acelasi stil.

La un moment dat, loviti de peisaj, ramanem usor blocati de ceea ce ni se arata in fata ochilor: un loc desprins parca din poveste, asa ca decidem ca e timpul de fotografii si mai serioase, uitand de pesti, muste si lanseuri. Zabovim apoi minute bune, chiar ore, experimentand diverse muste, lanseuri lungi (locul o cerea), dar capturile mari refuzau sa se arate.

Cum curiozitatea ne omora, ne hotaram intr-o clipa sa escaladamun  peretele abrupt, acoperit de muschi si stanci instabile. Urcusul a fost foarte greu, noi fiind echipati cu bocanci cu talpa de pasla, ganditi doar pentru bolovanii din rau. Un pas gresit era sa ne coste mult, dar am scapat cu o alunecare de cativa metri, soldata cu o oprire intr-un copac si cateva zgarieturi pe salopeta din gore-tex. Efortul a meritat, peisajul ce ni s-a aratat fiind pe masura asteptarilor noastre, adica o rapa, si mai mare de data aceasta, in care se observau repezisuri si bulboane ce promiteau pastravi din cei mai mari.

Flyfishing extrem
Flyfishing extrem

Hotaram sa mai incercam vreme de doua-trei lanseuri intr-o bulboana foarte greu accesibila, soldate insa tot cu o captura obisnuita. Ultimele doua-trei cadre, trase in lumina scazuta, ne umplu ziua de pescuit. Era clar ca acesta era punctul de incheiere in aventura noastra in salbaticia Fagarasului, pentru ca ce urma in amonte nu mai era de competenta echipamentului din dotare. 

O zi perfecta si un loc pe masura
O zi perfecta si un loc pe masura

Dupa experienta pescuitului pe un astfel de rau, trag concluzii. Realizez, cu fiecare iesire, ca nu pestele este scopul final al actiunilor mele, el este doar pretextul pentru care ma incumet pe astfel de ape.

In astfel de locuri, suprizele pot fi dintre cele mai mari, iar capturarea unui exemplar mare pe un rau de smarald este un bonus, pe care fiecare dintre noi il va primi la momentul potrivit. Depinde doar de noi sa intelegem care sunt regulile jocului si sa le respectam.

Acest material este un fragment editat din articolul "Smaraldul Fagarasilor – Flyfishing extrem I" de George Minculete
Articolul integral a fost publicat in numarul 96/Septembrie al revistei Aventuri la pescuit.

Share |

0 comments
Profile Status
ACTIVE

1 COMENTARIU

Adaugă Comentariu