Somnul si pescuitul la somn cu naluci

Somnul, un rapitor special in lista pescarilor de rapitor. Pentru pescuitul la somn trebuie sa pescuim cu naluci special alese.

dobrica_ff6b90b.jpg

Somnul este cea mai buna definitie a surprizei in pescuitul cu naluci. Vadit lucru, acest rapitor de exceptie, perfect adaptat mediului in care vaneaza, nu este un admirator fervent al nalucilor cu care incercam sa il impresionam. Cand o face, insa, pune tot sufletul si – evident – toate kilogramele de care dispune. Este pestele care se apropie, ca dimensiune, de definitia monstrului pe care il cautam cu totii inca din ziua in care am tinut in mana, pentru prima data, o lanseta sau o undita.

Cosmar cu somni

Cand vorbim despre spinning, vremea somnului este primavara. Iata, deci, momentul din an in care, pentru a atinge somnul, pescarul trebuie… sa nu mai aiba somn. Este o perioada scurta, de aproximativ o luna, in general in mai, in plina prohibitie.

Oboseala somnului
In termeni tehnici, totul se traduce printr-o cautare asidua a acestui peste, cu naluci special alese. Iata momentul in care pescuim cu jig, sperand ca nu salaul este cel care face firul sa tresalte si lanseta sa vibreze, ori cu oscilanta, si ne dorim sa nu fie stiuca cea care ia cativa metri de fir in prima secunda ce succede miscarea energica de intepare. Somnul este inconfundabil, totusi, atunci cand este agatat, mai ales somnul trecut de trei-patru kilograme, care ramane cat mai aproape de fundul apei pe durata luptei. Nu veti avea parte, in asemenea cazuri, decat de sprinturi scurte, imposibil de stopat, alternate cu opriri incapatanate, greu de urnit din loc. Cand somnul oboseste si reusiti sa-l ridicati, urmariti suprafata apei, care va divulga strategia adoptata de peste: bulele care sparg oglinda apei sunt eliberate de somnul ce va reusi astfel sa recastige cativa metri din profunzimea unde se simte in siguranta.

Dati drumul la mustati
Iata, totusi, o intrebare: unde avem sansa acestor intalniri de gradul III? Evident ca Dunarea cu delta sa ori un rau mare din vestul tarii vor fi destinatiile preferate pentru o astfel de aventura. Eu – ca pescar sudist – am mers direct in Delta, mai ales ca un prieten pasionat de pescuitul stiucii in gropanele de pe Sfantu Gheorghe si-a trecut in portofoliu trofee de somn – intre 10 si 30 de kilograme – la jig, in fiecare weekend, incepand cu luna aprilie. Fara a avea neaparat legatura cu prohibitia din aceasta perioada, toti pestii au fost eliberati cu mustatile intregi. Aspectul insolit al acestei tehnici la jig este dictat de conditiile in care se pescuieste: adancimi de 10 – 20 metri, curent puternic, structuri destul de ostile (praguri abrupte si, de cele mai multe ori, taioase, crengi, buturugi). Dupa cum se va vedea, nu numai greutatea jigului va fi esentiala pentru a-l putea trimite si mentine in abisurile turbulente, ci si grosimea firului.

Itele somnului
In primul rand, tinand cont de cei aproape 20 de metri ai coloanei de apa, la care se adauga o lansare de alti 30 de metri, este vorba despre mult fir. Iar mult fir in curent inseamna o „burta”, uneori o serpuire, care atenueaza mult din semnalele venite spre lanseta de la jig. O asemenea distanta intre pescar si naluca inseamna – in cazul unui fir monofilament – elasticitate mare, deci inca un factor de atenuare a semnalelor ce vin de la naluca. Iata motivele pentru care nu va recomand folosirea monofilamentului in astfel de situatii. Firul multifilament contracareaza aceste neajunsuri si vine cu o serie intreaga de extra-avantaje de necontestat. Dintre acestea, cele mai importante mi se par rezistenta la abraziune (margini de praguri, scoici si dintii pestelui) si diametrul mic in raport cu rezistenta la rupere.

Zbor deasupra unui cuib de somni
Asa cum spuneam si la inceput, grosimea firului este critica in curent, mai ales pe lungimi mari. Cu cat diametrul firului este mai mare, cu atat suprafata de frecare cu apa este mai mare, iar deriva rezultata va fi proportionala. Astfel, tendinta jigului va fi de a ramane intre ape, datorita firului care joaca rolul unei parasute. Scaderea diametrului firului, chiar cu riscul unei rezistente mai mici la rupere, va va da sansa unui control mai eficient asupra jigului, acolo unde curentul pune probleme serioase, eliminate doar printr-o lestare suplimentara a jigului. Ingreunarea nalucii va determina, insa, o actiune mai putin atractiva, va solicita echipamentul si pescarul in egala masura. O alta metoda de a mentine controlul asupra nalucii, cu certitudinea ca aceasta a ajuns in contact cu albia fluviului, este lansarea in amonte si executarea jocului in timpul derivei jigului spre aval, avand grija ca pragul sau gropanul sa fie situate undeva la jumatatea acestui traseu.

Calatorie in infinit
O alta intrebare pe care ti-o pui cand vezi haul intunecos in care trebuie sa pescuiesti este “Cum va sti somnul ca naluca a ajuns in zona lui de vanatoare?”. Este, daca vreti, un pescuit intr-o alta lume, un pescuit in care naluca poate fi asimilata unei sonde spatiale care aterizeaza pe Marte. Bezna din gropanele Dunarii, grotele, curentii turbionari si presiunea mare de aici compun destul de fidel tabloul acestei lumi in care misuna alienii cu mustati si ochi mici. Fotografiile care insotesc acest text stau marturie ca somnii reusesc sa se descurce de minune in aceste conditii si sa prospere. Linia laterala si mustatile duc simturile presiunii, ale vibratiei, gustului si mirosului la cote greu de banuit pentru un om. Iata coordonatele pe care trebuie sa le urmareasca naluca, daca vreti sa intre in gura acestui capcaun.

Vibratie cu senzatie
Un jig de 30 de grame, cu un carlig heavy wire, 6/0, si un shad cu coada vibratila puternica, mi s-a parut cel mai versatil in pescuitul somnului. Culoarea nalucii suple nu cred ca are prea multa importanta, mai ales in conditiile in care ochii mici ai somnului nu pun simtul vazului in prim-plan. Este firesc sa fie asa, daca ne gandim la intunericul care pune stapanire pe adancimile tulburi, incepand deja de la trei-patru metri. Totusi, trebuie spus aici ca albul-sidef, portocaliul si verdele au fost culorile cu rezultate ceva mai bune. Vibratia puternica a shad-ului este o alta caracteristica importanta a nalucii suple, coada mare si bataia sa ampla fiind repere importante in alegerea nalucii, pentru a se detasa semnalul din „zgomotul” de fond si pentru a ajunge eficient la linia laterala a pestelui. Deplasarea in sine a nalucii si lovirea jigului de substratul tare sunt alte surse de vibratie importante pentru somnul care pandeste orice semn de la potentialele victime din abis.

Cum te atinge somnul
Gustul si mirosul cred ca joaca la somn cel mai important rol din tot spinning-ul, acesti stimuli devenind la fel de importanti ca vibratia. Cum nalucile suple se preteaza cel mai bine transportului acestor stimuli suplimentari, nu pregetati sa folositi aminoacizi, stimulenti de hranire si arome incorporate in plastic sau aplicate in timpul pescuitului. Nu este vorba despre o „nadire” care atrage pestele de la distanta, este mai degraba o identificare pozitiva a nalucii atunci cand somnul o atinge. Atingerea somnului este – cum altfel? – blanda, mai ales atunci cand face acest lucru cu mustatile. Pe aceste mustati pestele are receptori foarte sensibili pentru gust, olfactie si simt tactil, care intra in actiune inainte ca falcile sale dure sa puna in stransoarea sutelor de dinti mici si ascutiti jigul si naluca supla.

In numele scrumbiei
Asemenea capturi apar si vara, insa la suprafata, mai ales noaptea, cand voblerele si cicadele, purtate aproape de pelicula apei, ori rotativele au rezultate fulminante. Insa vara este alt comportament, mai greu de intalnit, deoarece concureaza multi factori, cum ar fi transparenta si nivelul apei, curentul si prezenta pestisorilor-prada. Primavara, pe langa agresivitatea teritoriala data de reproducere, este incriminata si aparitia scrumbiilor de Dunare, o delicatesa care nu poate scapa somnului, un rapitor oportunist. Shadul care imbraca jigul va avea dimensiuni destul de mari (10 – 12 centimetri) si va incerca in aceasta conjunctura sa imite o scrumbie ratacita prin cotloanele… somnolente. Cautati anaforele, jonctiunile de canale, gropile adanci si pragurile care ajung pana la 20 de metri. Pescuitul somnului in aceste conditii este legat de barca, pozitionarea fiind greu de realizat de pe mal.

La margine de prag
S¢ineti cont ca pestele masiv pe care l-ati agatat in carlig are toate atuurile, daca se mentine in preajma albiei, acolo unde cotloanele si curentul ii vin in ajutor. Pescuiti in asa fel incat pragul sau marginea gropanului sa nu fie interpuse pe directia pestelui, pentru a nu risca frecarea firului de crengi, scoici sau pietre. Drilul va fi si el mult ajutat de mobilitatea data de barca, ce va trebui scoasa din ancora in momentul in care aveti la capatul firului un peste corpolent. Iata motivul pentru care este bine sa aveti un partener de pescuit ce va trece la carma barcii, pentru a o mentine intr-o deriva controlata in timpul luptei cu pestele. Gripul este unealta ideala pentru a scoate somnul din apa atunci cand a ajuns langa barca, insa nu il subestimati nicio clipa, pentru a nu pierde trofeul, lanseta si – cel mai important – speranta.

Unii “batrani” spun ca somnii trebuie cautati “cand e salcamul in floare”. Altii asociaza perioada optima pentru pescuitul somnului cu florile de tei sau, pur si simplu, cu luna mai… In realitate, este vorba despre un comportament teritorial, despre o perioada in care somnii masculi isi pazesc cuiburile cu icre de oricine ar putea sa le faca rau… Pesti, broaste, larve sau orice alte vietuitoare acvatice, chiar pasari, serpi sau sobolani de apa. O atitudine asemanatoare cu cea a salailor masculi, dar cu cateva saptamani mai tarziu decat acestia.
Anul acesta, mai mult decat oricand, am remarcat agresivitatea somnilor in perioada amintita mai sus. Am avut cateva partide absolut memorabile pe lacurile Snagov si Caldarusani, a caror populatie piscicola pare sa fie intr-o revenire spectaculoasa. Somnii atacau lingurile cu o “nervozitate” pe care nu am mai intalnit-o decat la stiuca. Atacurile surveneau de multe ori in suprafata, imediat ce lingura atingea apa.

S-a intamplat, de mai multe ori, ca dupa un atac ratat sa urmeze un altul, mai decis, pe parcursul aceluiasi lanseu. Niciodata nu mi-am imaginat astfel de partide la somn, desi am prins somni si in anii trecuti, in aceeasi perioada si cu metode asemanatoare (anul trecut, insa, spinnerbait-ul a facut legea, in dauna lingurilor). Anul acesta, insa, a fost unul cu totul special… Din pacate, insa, nu am reusit sa ne dam seama datorita carui fapt a fost asa. S-au prins zeci de somni cu greutati intre doua si douazeci de kilograme.
In cartea Pestii si pescuitul, aparuta in 1916, F.R. Atila spune, in legatura cu localizarea somnului, ca “spre acest scop ne vom pune cateva seri la panda, mai cu seama in acele seri linistite, dupa zile calduroase, in cari el, daca exista, balaceste ca porcul… in caz ca il auzim bolborosind, sarind ca un bivol si facand valuri ca o luntre…”. In realitate, evident ca nu am stat serile sa urmarim atacurile somnilor, dar in timpul partidelor de pescuit am remarcat de multe ori somnii dupa salturile lor deloc gratioase sau dupa miscarile stufului la baza caruia ei isi pazeau progeniturile.

Drilurile cu somni sunt, probabil, cele mai spectaculoase dintre toate drilurile cu specii de pesti rapitori din Romania. Loviturile puternice date cu coada firului, evadarile, in timpul carora orice mica ezitare sau lipsa de reactie a pescarului se poate termina brusc pentru linie sau, mai rau, pentru lanseta (numai in acest an stiu trei astfel de cazuri… tragice pentru lansete), sunt ingrediente care nu lipsesc din lupta cu un exemplar mai “imbracat”din aceasta specie. Dar cine descrie cel mai bine acest drill, daca nu maestrul Marin Moraru in Operatiunea monstrul? “Cand ati venit voi, treaba era deja terminata. Secretul victoriei e sa fii nitel suparat… nu mult, asa putin, cat sa zici…"Ei, lasa !". Vaslesc, m-apropii de locul acela in care pandea monstrul, il simt, e acolo… armez, firul vajaie…pleosc!…controlez, simt, vad cum lingura se scufunda incet spre el si el se misca incet, constient de forta lui. Recuperez incet… incet… incet…calm, calm stii….calm… si… de-odata…el brusc ataca, cu o valtoare uriasa, coada lui pleoscaie, aruncand apa la mari inaltimi… se repede direct ca o stafie neagra in strafunduri… il tin…nu, nu-mi vei scapa, esti al meu, al meu, te-am prins, mulineta caraie… car la stanga, car la dreapta… nu, nu acolo, nu unde vrei tu, nu in stuf , muschii vibreaza, il simt, il simt in brate… se repede sub barca…desfac, cum ii zice…n-are importanta… Mi-a scapat? Nu-l mai simt!..E acolo… Esti al meu, nimeni, nimic, niciodata… Gafa! Scurt, cu un singur gest, e in barca! Ne privim! E al meu! Am prins monstrul! Asta-i tot… De fapt, e simplu, in fond nu-i nici o scofala!”. Cu o singura deosebire: gafa este inlocuita de un grip ecologic, pentru ca somnii sa poata fi eliberati fara alte rani suplimentare, pentru a ne putea bucura de astfel de momente si in anii care urmeaza.
Petre German

 

1 COMENTARIU

Adaugă Comentariu